aerul cald si imbacsit de moarte

transpiratia murdara curgea bezmetica si speriata pe fata sa. strangea din dinti a frica. o frica atot cuprinzatoare. atat de cuprinzatoare incat nu isi mai simtea mainile sau picioarele. doar gandurile. le vedea cum fugeau din calea gloantelor ratacite. fugeau si il lasau singur. acolo. in mijlocul desertului. cu luneta lipita de ochiul drept scruntand dealurile imbacsite de caldura milenara. langa cascheta maro-deschis aruncata de pe cap din cauza caldurii sufocante. Irak. 2008. uitase deja cei doi camarazi morti si aruncati de gloantele insurgentilor la 2 metri de el. cand gloantele AK-urilor lovira primul impuls fuse sa puna mana pe arma cu luneta de departare pentru a-i cauta pe tragatori. ii gasise. la 700 de metri distanta intr-o cocioaba parasita in mijlocul dealurilor desertului. Mike era langa el privind prin benoclu. el era ”copilotul”. el dadea indicatiile de lovire. ei doi si John mai ramasesera din cei cinci plecati in patrulare. ceilalti cazusera. din neant gloante teleghidate magistral lovisera capetele celor doi. acum stateau aruncati pe nisipul fierbinte cu creierii imprastiati. in cateva zile doua mame vor plange. razboi.
inghitea in sec. apa nu aveau iar soarele le radea nemernic. intindea limba dupa boabele de transpiratie ce curgeau d epe frunte. poate asa… . gandea. respira sacadat incercand sa nu miste tinta. cauta inamicul. plangea. amintiri cu cei doi camarazi morti ii invadasera capatana goala de ganduri. ii venea sa inkida ochii si sa planga in valuri. nu putea. stranse tare din dinti innabusind si tristetea. ar fi vrut el. sentimentul acela se opri din drumul sau catre ochii si se lipi ca un parazit de inima sa. amintirile astea il vor bantui ani. stia asta. isi amintea fara sa vrea noptile nedormite si betiile tatalui sau dupa intoarcerea din Vietnam. alte vieti distruse. alta generatie.
linistea. deodata o silueta aparu la o fereastra mica a micii cocioabe din mijlocul marelui desert. atata asteptare….lovi. glontul percuta teasta pacatosului aruncand-ul pe jos. urma iar liniste. ore de liniste. noaptea sosi. puteau pleca. urcara cadavrele in masina si pornira catre baza. nu vorbeau. taceau si plangeau. in sinea lor. in mintea lor. in sufletul lor. urau razboiul si taramul asta ce nu avea sa le dea inapoi decat durere. urau…

craciunul tristilor…

georgel. un baiat simplu de la periferia unui oras nu atat de simplu. la marginea unei tari si mai departe de simplitate. vreo 28. de ani. in 2009. planuri, idei, vise. e unul dintre cei pentru care 1104 oameni nu au murit degeaba acum vreo 20 de ani. e unul pentru care revolutia nu a fost ”ciordita atenuant” de linia a doua a regimului totalitarist tot acum vreo 20 de ani. avea 8 ani. atunci. imbracat de maica-sa cu zece haine groase si cu fularul de mohair infasurat in jurul gatului subtire iesea afara pentru a se da cu sania pe strazile strimte ale cartierului simplu din atunci orasul simplu de la marginea unei tari si mai simple. cu mucii la bot si cu liniste in suflet. cu gandul la desenele cu lupul rus si la sailor moon ce avea sa inceapa in vreo doi ani. astepta momentul dar el nu stia asta. vedea doar derdelusul fericirii si astepta orele in care urma a sta la lumina lumanarii si a lampii cu gaz, desenand masini ale viitorului pe caietul mic dictando. un copil. ca noi toti pe atunci. zile fericite la coada de la alimentara si nervi inchistati de regim in sufletele oamenilor cand bonul de unt si ulei nu ajungea la toata familia. momente fericite cand primea cadou o nuga deaia delicioasa de la marea alimentara din piata. cand mama sa il privea cu dragoste materna vazand-ul atat de fericit.
parca e cartea lui Dumas. nu am citit-o…doar titlul suna al dracu de aiurea, acum. dar 20 de ani au trecut de la sanie si de la fularul cu mohair. si totul…degeaba. cel putin pentru el, pentru georgel. unele lucruri nu s-au schimbat. acelasi cartier simplu. aceleasi strazi simple pe care copii zilelor noastre, copii ipod-urilor si ale interactiunii pe hi5 si facebook, nu se mai dau cu sania pe derdelus. aceleasi strazi pe care acum stau aruncate pet-uri de bere si chistoace de tigari ce deabia ies din zapada subtire. dar e democratie se aude la tv. este! o fi. dar el nu o simte. sau poate nu poate sa o simta. avea vise la 19 ani de la revolutie. la 20 nu le mai are. de fapt sunt ascunse undeva intr-un seif bine dosit al mintii sale. sunt ascunse acolo sortite a nu mai vedea vreodata lumina neuronilor. le-a abandonat asa cum sistemul il abandonase pe el de mult timp. stand intr-o seara de decembrie la balconul trist si tragand din cancerul aducator de senzatii gandea. incerca sa schiteze un vis. dar nu putea. amintirea recenta a vorbelor sefului sau inca ii sunau a razboi in mintea sa trista. ”esti concediat! imi pare rau dar reducem costurile”. pai si visele mele? pai si planurile? nunta mea de la anul? copilul ce e pe drum?chiria? intretinerea? masa de craciun?…revelionul?. se intreba. singur.fara raspuns. in alta parte nu ar fi gasit raspunsul. pentru ca nimeni nu-l avea. el trebuia sa il gaseasca. ca o victioma colaterala a prostiei celor ce ne conduc acum, la 20 de ani dupa fularul de mohair.din cand in cand cate un gand bun se mai oprea si intre neuronii supraincalziti. ”o sa fie bine!”. o sa ne descurcam!. trebuie!. acest trebuie…

gandurile liceencei refulate…

a 12-a clasa. zile fericite si umede de ploaie si sexualitate.o ea. o seara de marti a anului 2009. ploaie, frig, zapada si holograma trista a unui mos craciun sarac in viitorul apropiat. ganduri tematoare despre un viitor vorbit de toti, mama, tata sau bunici, apar ciudat in sfecla eftena de pe umerii ei. ganduri curveristice despre ”unde o sa muncesc?”, ”cu ce o sa ma intretin?” sau ”unde o sa locuiesc?” apar in capsorul ei oxigenat, ca ferestrele de messenger pe un monitor tacut. ridica pentru o miime dintr-o secunda ochii aia plini de machiaj de kaufland catre tavanul scorojit al apartamentului din dristor si isi fugareste neuronul beat catre gandurile astea. il fugareste si il obliga sa le distinga; sa le investigheze. ce e cu blasfemia asta in creierii capului? ce-s cu intrebarile astea de om ”in varsta” in scafarlia mea plina pana acum de facebook si Fratelli. sau de mertanu lu Make si sexu in trei. ce-s cu astea? refulari ale genelor speriate ale parintilor? reminiscente ale anilor saraciei lucii dinainte de impuscaturile de care imi povestea tata cand mai venea treaza p’acasa? oare? isi scutura capul sec. ganduri tampite isi zice. uita. revine la facebook si la messengerul cu Enviroment de inimioare. isi priveste linistita unghiile false de la maini zambind mandra de floricelele sudate de colagenul eften. se linisteste singura. ”gata, gata, nu te speria…niste ganduri ciudate, venite dintr-un viitor indepartat”.”nu iti face probleme draga mea ca noi nu o sa avem intrebarile astea!”. un buzz mai teribil ca marea ciuma de acum 600 de ani loveste monitorul plin cu inimioare si poze din cluburi. e make. s-a linistit. o va linisti el. ii va alunga gandurile astea idioate din capsorul ei ”emailat”. o va scoate la plimbare pe calea victoriei in Lexus-ul lu tasu’ si se va linisti. se vor opri intr-o parcare intunecata si ii va face o felatie teribila ce il va face pe amaratul ala sa o iubeasca forever. si va scapa. de intrebari si de ciudatenii deastea comuniste. doar uratele au intrebari deastea isi zice. isi scoate cu limba coaja de paine dintre dinti. zambeste. asteapta invitatia. dar make…nu mai vine. intrebarile revin. mai puternice, mai strident. intra in panica. daca make nu va fi? sau daca nici unul ca el nu va fi? poponetul meu futut si rasfutut pe ce va sta? pe lemn rece? pe carton imputit? nu pe satin? nu pe piele de alcantara? nu pe casmir? o lacrima rebela parca vrea sa iasa din stransoarea corpului ei incordat. nu o lasa. o voce blonda o striga din cutia aia mica in care vorbesc oameni. e o duduie. la fel de frumoasa ca ea. dar nu atat de tanara. sta la o masa mare rotunda inconjurata de alti oameni. si raspunde. intrebari. e din ce in ce mai atenta. ii place de femeia aia. flegmatismul. sictirul. o atrag. isi da seama ca e ceva important. in josul paginii scrie mare : audiere ministrul desemnat al dezvoltarii. idiotul de tasu uitase TV-ul pe Realitatea. iar uitase sa dea pe MTV. boschetaru’. dar ii place. ”ministru?”. isi zice. uite ca se poate. se aseaza cuminte in fotoliul mancat de termite si plin cu seminte si asculta. comentariile. ideile. o atrag mai tare ca orice cateva fraze : ”de 5 ani in politica a ajuns ministru”, ”pentru ca e frumoasa a ajuns sus”, ” a stat langa cine trebuie”. zambeste. pervers. raspunsul la intrebarile alea idioate de mai devreme s-a gasit. e fericita. trebuie sa dea de make.

moartea viselor cu creierii imprastiati…

visele. nu alea din creierul noptii…ci alea din creierii mintii. bucatile alea de racord launtric catre implinire. gandurile pozitive si pline de planuri enumerate si etalate catre un viitor mai bun, mai implinit. da, visele noastre, ale tuturor. nu mai sunt. au murit. se aflau prinse in jurul unui atentator sinucigas in mijlocul Baghdadului. si au fost ucise. cu creierii aruncati pe caldaram. cu matele imprastiate pe sinagogile fostului Babylon. oricum, departe de noi. de cei de-o seama cu mine, de tine sau de el. au fost ucise. uneori incet, alteori repede. cu fiecare atentat sinucigas al vreunui fundamentalist corcit si plin de bombe cu ceas intr-o masina urata in centrul vreunei aglomerari arabe sau evreiesti; cu fiecare atac sangeros si plin de bucati de soldati al armatei ”lumii libere” in Irak si afganistan; cu fiecare copil si fiecare femeie ai caror creieri erau imprastiati prin nisipul desertului in goana ”democratizarii” catre petrol; cu fiecare grad al incalzirii globale ce se adauga starii noastre de bine; cu fiecare minciuna ieftina oferita noua de ‘’sistemul ticalosit” de la noi sau din alta parte; cu fiecare din noi. au murit visele noastre. ne-am oprit din visare si stam cu okii proptiti in tavanul fals al biroului minuscul nemaigandind, nemaivisand. am mai spus asta odata, acum ceva timp…poate nu atat de plastic dar am zis-o; iar acum o zic din nou. de ce? pentru ca e trist sa vezi ca situatia se perpetueaza si pentru ca vad ca alti oameni de 1 milion de ori mai inteligenti ca mine gandesc poate la fel; mai complex dar la fel. CTP, unul dintre cei mai mari intelectuali pe care ii are romanica acum, spunea acelasi lucru…sau peacolo. bine, nu vreau sa ma ridic in vreun fel in sinea mea la nivelul la care CTP este si scrie si gandeste…departe de mine aceasta blasfemie, dar ma bucur foarte tare ca exista oameni care simt asta si sunt convins ca mai exista mii de oameni in tara asta ce gandesc aidoma…gandesc ca murim pe dinauntru, iar visele sau mai exact moartea lor este primul si cel mai important factor.
imi intrebam un prieten acum o perioada : si frate, cum ar fi daca….? s-a uitat urat la mine si imi zice: ce-ai ma, visezi? o sa vedem cum o fi…nu ma gandesc la asta!!. deci da, visele au murit. am ramas poate doar cu alea din creierii noptii, alea slabute si rahitice. poate lumea in care traim ne face sa nu mai visam; pragmatismul ei, rigoarea ei, lipsa ei de imaginatie. plm stie. dar ceva ne-a infierat, ne-a inrait, ne-a nesimtit pe toti. suntem reci ca un ghetar de acum 10 000 de ani. crime, tragedii nu ne mai misca deloc. ni se par normale, banale, la ordinea zilei. razboiul nu mai trezeste in noi nici o patima, nici o afiliere de vreo parte. politica ne lasa rece; ”lasa-i frate ca toti mint si fura, de ce mi-as bate capul?”. viata ne e straina. ne robotizam, ne masinizam. murim.
si stiti ce e mai trist? ca doar la noi se vede asta! doar in Romanica. mai tineti minte revolutia din grecia de acum un an parca? cand mii de tineri s-au luat in piept cu sistemul pentru ca un idiot de politist a gresit tinta si a ucis un baietel? tineti minte? ee…alea sunt vise!! capacitatea lor de a lupta cu un intreg sistem cu mainile goale arata visele. asa eram si noi in 89. cei ce au murit cand eu aveam 6 ani aveau VISE. MARI DE TOT. noi nu mai avem si pentru ca nu le avem ii intristam pe ei, cei ce le-au avut. pentru ca de aceea au murit, pentru ca noi sa avem vise libere. si noi….le-am ucis!!

newyear’s resolutions…

iarna.fulgi.inghet si nervi. injuraturi de dimineata. ”iar mi-a inghetat masina”. ”cum dracu o descui”.”bagami-as”.”eu cu ce bani plec la munte?”.ultimul eram eu. primii, vecinii. asa e in fiecare decemvrie. aceleasi injuraturi si aleleasi dorinte frustrate. si in fiecare decembrie zicem ”lasa ca la anu’ o sa fie mai bine”. lasa ca la anu ma las de leneveala si o sa fac ceva. o sa fie bine. o sa fie pe pizda matii baaa ca acelasi om esti si nu o sa te schimbe noaptea aia de revelion. anul trecut mi-am zis ca asta va fi anul meu. a fost doar trei luni. mi-am zis ca poate anu asta o sa traim intr-o tara normala. dar tot base a iesit presedinte si tot boc e prim ministru…deci sa ales p*** si de dorinta asta. mi-am zis ca o sa fac MBA-ul la Sorbona. nu l-am facut. nu ca nu as fi genial:)).ca sunt. dar cred ca am exagerat putin.mi-am zis ca anu asta voi bea mai putin. asta mi-a iesit. am baut mai putina….apa. am zis ca voi cunoaste mai multe persoane de valoare. am cunoscut. m-am redescoperit! mi-am zis ca nu o sa imi las prietenii sa se insoare. nu i-am lasat. dar ei tot s-au casatorit. mi-am zis ca anu asta o sa ajung sa iubesc. am ajuns. imi iubesc potaia de la atelier. bila alba pentru mine:D. mi-am zis ca o sa fiu mai civilizat. am fost. am dat sarumana fiecarei babe de pe scara mea. in gand. mi-am zis ca anu asta imi iau Bentley. inca il astept. am zis…
asa facem in fiecare an..dar reusim? om vedea ce-o fi si anu asta!!

p.s. ascultati super melodie de la guess who-gen …tipic romanesc

gheorghita

gheorghita e nebun.e de la mine din cartier si e nebun. acum 3 ani sa insurat. de nebun, am zis noi! de nebuni (noi) i-am ciordit nevasta si i-am dus-o la streaptease; asta n-ar fi rau dar ne-am imbatat atat de tare acolo ca nu am mai putut s-oducem inapoi…stiu, nebuni!! singura mireasa ce mergea in noaptea nuntii singura inapoi la salon in taxiu. si ea nebuna. acum doi ani nevasta-sa(cu care sa casatorit de nebun) i-a fatat un baietel…gheorghita ”the second” a zis el. nebun la patrat.urat copil. si i-am zis si lui asta…bine ca el nu intelege. lu tasu nu i-am zis…ca-l jigneam si omu cum e nebun…cine stie ce nebunie facea.dar e urat. are un nas borcanat si niste ochi negri de zici ca e constipat tot timpul.noi credem ca nu e a lu ”da first” dar el nu ne crede. imi aduc aminte si acum : ”ea ma iubeste baa si nu ar fi nici in anul 3000 capabila de asa ceva!!!”. vbea apasat. tare. dar se pare ca anul trei mii a venit mai repede decat credeam. ca acum divorteaza de ea. nebun iar. a prins-o in pat cu altu in timp ce ”da second gheorghita” plangea de zor in sufragerie ca nu avea tata aducatoare de haleala in bot. nebun?da…si ”da second” e la fel de nebun ca ”de farst”.urat, urat dar ii plac sanii…bun baiat:D. acum Gheorghita al nostru isi uraste copilul…si da, acum e urat si pentru el. de ce? pai de cand i-a rupt picioarele lu ala ce o cracanase pe nevasta-sa de asta tipa ca din gura de sarpe…DA, DA,da…stiti si voi povestea…Gheorghita al nostru al natiunii nu mai e convins ca ”mandria lui de acum cateva zile, ” aka Gheorghita ”da second”, mai e a lui. si daca nu e al lui uratu si-a pus batista pe tambal…”pleci cu tata matii in bot unde-oi sti uratanie-o”. nebun. sa dai copilu afara pe geru asta. nebun, nebun. si noi si mai nebuni ca radeam. cand? cand Gheorghita ne povestea astea cu lacrimi in berea ce-o tine in fata lui. credeti ca am incercat sa il sprijinim, sa fim langa el? da ce-om fi nebuni? ma tot intreb ce s-o fi ales de ala ce-o cracanase pe nevasta-sa ca Georghita al nostru e cam mare si mai lucreaza si la SPIR. saracu Gheorghita ”da second”. niste nebuni.

ce-mi doresc Eu de Mos Craciun

sa plece Base pe mare…
sa nu se mai intoarca…
sa ninga frumos…
la Roma…
sa fie cald…
sa nu ma doara capul…
sa am ce bea…
sa am ce fuma…
sa aveti si voi…
sa sune mai multi clienti…
nu de craciun…
ca atunci beau…
sa traim intr-o tara normala…
sa fim toti bogati…
macar cu duhul…
sa nu mai fim prosti…
ca suntem…
sa vrem mai mult…
sa obtinem…
sa castige steaua vreun meci…
sa plece Becali…
sa ma infieze Tiriac…
sa dispara Borcea de pe planeta…
sa vina Depeche in Romania…
dupa ce termin de baut…
sa ramana proasta Sulfina Barbu…
sa nu plece Mazare…
sau daca pleaca…
sa ma ia si pe mine…
sa vand eu mai multe camasi versace…
ca sa am bani…
de baut…
sa vina mosu…
sa nu mai minta mama la 7 ani ca mosu intra pe cos…
ca n-am cos…
sa termine soamea odata rochia aia…
de conceput…
de cusut…
sa nu mai imi intre acele in cur…
uitate pe pat…
sa primesc Bentley…
de la voi…
SilverSpur va rog…
sa fiu antrenor la steaua…
sa nu imi mai fie sila…
de tara…
de romani…
sa nu imi mai dea mesaje grasa de la cubicu’ nr 10…
ca cica am jignit-o…
sa nu slabeasca…
sa primeasca cadou un vibrator…
sa se dea joint-urile mocca…
la acaedauastore…
sa fim fericiti…
sa aveti insula voastra…
undeva in groenlanda…
sa nu mai imi bea strainii cafeaua…
sa fiu patron la Lavazza…
sa fiu Obama…
sa imi cumparati Lavoarele…
sa am prieteni jamaicani…
sa nu se mai insoare…
prietenii…
de pahar…
ca nu o sa am…
cu cine sa beau…
futu-i in gura…
sa mai vad odata ”In Bruges”…
sa mai vad odata ”Alexander”…
sa ma intorc in timp…
vreo zece minute…
sa nu scriu scrisoarea…
sa ma iubeasca Angelina…
sa fiu Brad Pitt…
sa se indeplineasca…
toate…
dar in principal…
sa nu fm ridicoli…
ca suntem!

Banc tare

Obama, Sarkozy, Base in poarta raiului dau sa intre. Acolo Sf Petru ii opreste : stati ma baieti ca nu se intra asa. Fiti atenti cum facem…avem aici o camera plina cu 100 de pinguini, 99 de femele si un mascul. Cine gaseste cel mai repede masculul intra in rai; cine nu se duce in iad. Zis si facut. Intra Obama, iese dupa 30 de secunde cu un pinguin mic in mana. Se uita Sf Petru la el si zice : nu vezi maca e femela…du-te in iad. Intra Sarkozy si iese dupa 15 secunde cu un pinguin mare de tot. Sf Petru zice: ce te-a fact ma sa crezi ca asta e mascul? Pai e mare si am zis ca e barbat, fiind mai mare asa! Nu e! treci in iad.
Intra Base; iese dupa 5 secunde cu un pinguin in mana. Se ita Sf Petru, mascul. Bai, de unde ti-ai dat seama si in timp record? care e secretul?
Base: pai am intrat si am zis…SA TRAITI BINE! Si sa ridicat unu mai in spate si mi-a zis …SA-MI BAG PULA IN GURA TA! Ala era masculul )))))

messenger-ul tocilarului bogat indragostit catre curva lui…

status el : ciripesc pasarelele // status ea : printre vie
si incepe taranu indragostit pentru prima oara de curva orasului

buna iubi…
ce faci?…
te gandesti la puiul tau?…
(chicoteste singur ca prostu)
eu ma gandeam la puiul meu…
ca ce face eaaaa…
unde vrea sa se plimbe deseara?…
(ea nici nu-l baga-n seama, logic)
puiule, vroiam sa iti zic ceva…
sunt atat de bucuros…
ca te-am intalnit…
ca ma iubesti…
(se minte singur prostu)
ca esti puiul meu…
in fiecare seara cand nu sunt cu tine…
ma gandesc si te visez…
puiul meu…
off…
cred ca esti ocupata puiule…
te faci frumoasa…
pentru mine…
(chicoteste iarasi…idiotul)
dar nu-i problema…
citesti tu mai incolo pui drag…
totusi vreau sa stii asta…
(un moment de pauza…idiotu’ gandeste)
nici nu stii ce fericite imi faci zilele, puiu meu…
chiar daca nu imi raspunzi la telefon aproape niciodata cand te sun…
eu te sun sa iti spun ca te iubesc…
si cat de fericit ma simt cu tine…
chiar daca in multe seri cand vreau sa ne intalnim…
zici ca iesi cu fetele pe dorobanti…
chiar daca nu ma inviti niciodata…
totusi,momentele cand ne intalnim la mine acasa…
dupa 12 noaptea…
odata pe luna…
si stam de vorba cu minutele in garaj…
raman marcante in inima mea…
si nu fac decat sa te iubesc neconditionat…
desi nu stiu de ce nu vrei sa iesim in oras…
decat rar…
si atunci iesim undeva la marginea bucurestiului…
dar cred ca acolo iti place…
iepurasul meu…
chiar daca mi se pare ca te ascunzi cand vii la mine…
cred ca e doar inchipuirea mea…
chiar daca imi povestesc prietenii…
ca te vad in oras cu altii de brat…
eu te cred cand zici…
ca sunt colegi, clienti…
chestii de servici…
nu i cred pe ei…
te cred cand zici ca sunt invidiosi…profitori…
ai dracu…
tu nu m-ai minti, puiule…
(mama cat de prost e asta)
niciodata…
sunt convins de asta…
ca tu ma iubesti…
doar mi-ai zis…
(iar pauza…sa-si aducaminte)
mai stii?…
cand te-am intrebat odata…
si tu ai zis…
plina de pasiune…
dand din cap…
ahaa…
ma gandeam odata…
ca poate ai zis asta…
pentru ca ma pregateam sa-ti platesc ceasul acela BeauMercier…
la Saint Tropez…
dar nu cred ursulet…
nu cred…
cred ca asa ai simtit…
chiar daca te-am vazut si la tv…
sarutandu-te lasciv cu altii…
stii iubi, la bamboo…
la rubrica mondena…
eu te cred cand zici ca era trucaj…
iepurasul meu….
si, desi prietena ta…
a aruncat cu cana dupa mine…
si m-a injurat…
cand am aparut neastepat in fata garsonierei tale din dristor…
si mi-a zis ”dispari baaa disperatule ca asta nu te place”…
eu cred ca eu eram de vina…
sa apar asa neanuntat…
ce barbat ar face asta?…
deci, eu te cred ursuletul meu…
ca ma iubesti…
doar mi-ai trimis mesajul acela acum doua luni…
in care…
ma intrebai asa de frumos si pasional…
”ce faci?”…
in concluzie…
te iubesc puiul meu…
si vroiam sa stii cat de fericit ma faci…
vroiam sa stii ca nu ma deranjeaza…
si imi face placere…
cand mergem la Viena…
desi nu ma lasi sa imi iau prietenii…
si venim repede…
imi place sa iti cumpar haine si ceasuri…
caci cumpar pentru tine iubita mea…
cea pe care o iubesc…
(asta ar trebui declarat campion mondial la fraierit de femei)
deci iubita mea…
astept sa raspunzi…
i love u…
forever…

scrisoare catre mos craciun…

stai pe scaunul cald…
s-a incalzit…
afara bate soarele rece…
etajul 10 al cladirii de sticla din piata victoriei…
raportul de 17854 de pagini trebuie terminat…
pana maine…
ai scris 2…
nu mai ai mult…
iti zici…
sefu e o scorpie…
l-ai da afara…
daca ai putea…
scrii asta pe hartie…
ti-ai schimba sotul…
scrii si asta…
cu Johnny Bravo…
te-ai pune sefa…
sa ii futi la cap pe toti…
nu…
ai fi patroana…
si mai bine…
sa faca altii rapoartele…
u nu mai vrei…
nu Johnny Bravo…
mai bine…
ala ce-i solist la U2…
e mai funky…
ti-ar canta ”the sweetest thing” in fiecare seara inainte de fucking…
vrei o casa mai mare…
in Baneasa…
si una la munte…
bine…
si una la mare…
vrei sa dispara intr-un univers paralel colega de birou…
aia buna…
pe ea o vor babatii…
pe tine nu…
vrei sa te vrea barbatii…
ei nu vor…
vrei sa slabesti…
sa ajungi la 60…
sa arati ca Cinderella…
sa pierzi pantoful…
sa slabeasca sotul…
dar stai, ca l-am schimbat…
bine, atunci sa nu slabeasca…
sa ramana gras si sa se cupleze cu colega aia buna…
sa poti sa o fortezi…
ai vrea…
sa ii filmezi cand si-o trag si sa postezi pe youtube…
sa a voie sa fumezi in birou…
daca esti patroana…
sa detii Pantheonul…
sa iti plateasca tie turistii…
sa fie tara ta…
sa se mute manchester united in bucuresti…
sa fii mai desteapta…
sa nu mai fiu eu misogin…
ai vrea…
sa fii la fashion tv…
every day…
sa ai clubul tau…
sa inviti numai barbati…
sa existe mos craciun…
sa ajunga scrisoarea asta la el…
sa se indeplineasca.