one sunday afternoon

pasi inauntru ca o furtuna blonda dupa ce, nervoasa si plangand, tranti usa mare de mahon ca un gest total de finalitate mascata intr-o singura mana. machiajul rebel ii pleca intr-o aventura tumultoasa pe obrajii spasmatici iar rujul rosu se cocota in varful nasului ei febril.plangea…inghesuit,interior,agonizant…plangea injurandu-se singura in mintea ei hormonala.isi blestema sufletul si mintea idioata ca intr-un basm nordic despre pizde desuete.

se arunca fara cuvinte pe canapeaua alba din livingul si mai alb al apartamentului ce dadea spre marea cea mare. o sticla rebela de vin rosu azuriu o astepta linistita si plina mai mult de jumatate.o folosi…pentru a-si opri lacrimile tembele ale nervilor sclerozati. isi aprinse o tigara din pachetul subtire intr-u incercarea sa temerara de a-l ucide treptat pe micul idiot ce salasluia undeva in adancul stomacului ei minion.

el o privea intrebator de pe fotoliul baroc din mijlocul pleiadei de desene si ciorne aruncate pe podeaua neagra. nelipsitul pahar de alcool statea linistit undeva pe o ciorna imbibata de rosu pazindu-i simturile tumefiate de intrebarile fara raspuns pe care le ucisese cu o noapte inainte. 4 pachete de tigari curvistice stateau aruncate pe aceeasi podea pe care idei conceptuale despre viata ratata a unui suflet cainesc isi duceau ultimele ore de viata larvistica.

o secunda de liniste pasi fara zgomot in incaperea aerisita si se aseza in genunchi intre ei doi. doar zgomotul infam al hartiei de tigara arsa deranja aerul tacut al serii ploioase.

”sa te mai intreb ce s-a intamplat?…sau sa presupun ca V e de vina pentru lacrimile sarate curgand pe obrajii batuti de soarele de la Crazy beach?”…spuse el aprinzandu-si o tigara frematata si bajbaind batraneste dupa paharul de vodka lime postat pe podeaua neagra…

ea nu raspunse. doar isi duse mana stanga la fruntea innegrita si ofta prelung ca intr-un poem visceral despre tragedii si neimpliniri imparatesti.

G zambi dand din cap dezaprobator catre discutia inexistenta dintre ei. ea tresari. incerca a-si sterge lacrimile prostesti de pe fata copilaroasa si stinse tigara in scrumiera alba de pe masuta.

”iarta-ma G…iarta-ma ca am dat buzna asa peste tine…dar…doar tu poti intelege cacaturile prin care trec…”

”din pacate da O…inteleg…”

”vreau sa alerg…pe o plaja pustie G…pana cad jos epuizata de toata energia asta negativa ce imi joaca prin vene…vreau sa injur G…in gura mare…pe mine vreau sa ma injur…ca sunt proasta…vreau sa ma bat G…sa ma pedepsesc…vreau” si incepu sa planga necontrolat ca un plod tiganesc in mijlocul dansurilor haotice…

”hei…hei…opreste-te…nu merita…nu lacrimile tale…” o consola G aplecandu-se in fata ei si luandu-i capul la pieptul sau.

”nu ma mai suport G…nu ma mai suport…cat de proasta sunt, cat de naiva…crezand ca mai exista o sansa…cat de mica…”

”opreste-te…calmeaza-te si povesteste-mi. iti pun un pahar de vin si tu de abtii sa cedezi impulsurilor tale feminine, ok?. imi povestesti totul O…poate te va ajuta…”

ii zambi strengareste si ii turna un pahar de chianti inmanandu-l cu delicatete si grija prieteneasca.

il intrista starea ei. stia povestea si incantat nu era. era ca si cum povestea ei se reflecta idiotesc intr-o oglinda a timpului lovind in el. traiau aceeasi poveste insa in lumi paralele cu sentimente confuze.

isi retrase lacrimile pure si lua paharul rosu dandu-l peste cap dintr-o singura miscare feminista.

”…nu ma mai inteleg G…de ce sunt atat de credula considerand orice gest al sau o chemare catre mine?…de ce?”

”ce sa intamplat O?”

”m-a sunat azi…pe la 2. m-a intrebat daca vreau sa trec pe la el…era acasa…zicea ca nu are chef de biroul frustrant asa ca venise sa isi faca de mancare. vroia sa iasa sa ia o sticla de vin si m-a intrebat de care prefer. uite vezi…faptul ca uitase ce vin beau trebuiea sa imi dea de gandit…dar nu a facut-o…proasta…ce proasta sunt!”

”hei…[zambi parinteste catre buzele tremurande stergand rimelul coborat catre ele]…continua O…”

”si m-am dus…nu am mai gandit sau judecat nici o clipa…mi-am tras hainele astea pe mine si am fugit la masina.inima imi juca cu putere…dansa in fata prospectului de a il vedea…de a il privi in ochii albastrii, de a-i auzi vocea…de a-i zambi…

trecusera 3 saptamani G de cand nu il mai vazusem…de cand nu imi mai testasem sufletul in fata sa…de cand nu ii mai auzisem glasul si de cand ochii sai nu imi mai miscasera fiecare celula de sange din corp…”

G o asculta cu seninatate zambind ca un parinte supus. o intelegea…

”in zece minute parcam in fata casei sale.uitasem privelistea asa ca pentru o secunda am simtit furnicaturi pe spatele bronzat.mi-am tras sufletul si am intrat prin holul mare in bucataria de unde venea vocea sa…vorbea la telefon…ceva legat de servici presupun. nu am dat prea mare atentie privind in alta parte…desfacuse sticla de vin rosu iar spaghetele milanese asteptau aburinde in bolul transparent. ma privea fix zambind in timp ce raspundea intrebarilor aeriene.

un sentiment placut mi-a patrus adanc pe sira spinarii urcand catre inima si creier…i-am zambit si eu. mare greseala…”

G dadu din cap intrebator nedorind sa o intrerupa dar curios sa afle motivul acestei greseli pomenita de buzele plangande.

”pentru ca deodata am devenit cea mai buna prietena a sa…cea pe umarul careia se poate confesa si careia ii poate plange toate problemele sale amoroase. mi-a turnat un pahar de vin si a inceput sa imi povesteasca motivul tristetii sale…G…cea de care era indragostit pana peste cap si pe care o dorea cu tot sufletul sau parsiv.

din momentul acela totul sa blocat in jurul meu ca intr-un film prost despre un viitor si mai prost…fiecare cuvant al sau iesea lovindu-se de un perete imaginar in drumul sau catre urechile mele. cateva minute a tinut starea asta de zbor trist intr-o alta lume…pana cand l-am vazut zambind. atunci am auzit ce a spus…ca se bucura ca are cui sa ii impartaseasca problemele astea…ca era sigur ca poate conta pe mine la orice ora…si pentru orice problema…

nu am mai putut suporta G…am daramat paharul de vin nedorind sa imi vada lacrimile cu se chinuiau sa iasa de sub ochii verzi.mi-am luat geanta fara sa zic nimic si am plecat…si pe drum…pe drum mi-am dat seama ca trebuie sa vorbesc cu cineva…si de acolo pana a ajunge aici a fost doar un pas”

G trase adanc din tigara rece din mana sa strangand din dintii cariati. povestea asta…conceptul…totul semana atat de mult…’tipic pentru doua suflete copilaresti’ isi spuse trist in sinea sa. o durere trecuta ii reveni pregnant in stomacul burdusit cu alcool si fum fin. ofta canonic…

”inteleg O…prea bine chiar…sufletele astea idioate sunt de vina…nu pot face diferenta intre ceva ce merita pomenit in interiorul lor si ceva trecator…idiotesc. se ancoreaza intr-o dorinta stupida pentru cineva sau ceva al carui nume este scris pe alta pagina a sortii. e povestea noastra, asta O…o poveste fara povestitor si fara ascultatori…o poveste interioara de intensitate sporita pentru mintile noastre prostituate…o poveste inexistenta pentru ceilalti…pentru cei maturizati sufleteste…pentru cei ce pot face diferenta intre ceva si nimic. e doar o poveste trista fara deznodamant si fara actori…doar o nazuinta uitata in adancul nostru O…”

”dar nu mai plange O…[spuse turnandu-si alt pahar de vodka peste lime-ul deja existent]…nu merita…si da, stiu ca e usor de spus dar greu de pus in practica…si poate ca nu sunt cel mai indicat rostitor al acestor cuvinte…dar altfel ar fi trebuit sa tac si sa nu zic nimic…deoarece nimic din ce ni se spune are vreo importanta pentru cacatul ala mic si alb ce tipa ca descreieratul de undeva din varful stomacului.”

ea il privi pentru o secunda infima in ecuatia de amploare al unui univers injust. dadu din cap aprobator pe jumate pentru cuvintele auzite. stia ca dreptate aveau dar la fel ca si el…nu cuvintele erau cheia salvarii sufletelor lor tampite…

”crede-ma O…as da la schimb oricand sufletul asta latinizat ce traieste bacterial in mine…l-as da bucuros acum, impreuna cu sentimentul asta de ‘incomplition’ ce si-a gasit un loc atat de comod in mintea mea. l-as vinde platind pentru a-mi fi luat…as da ani din viata pentru a disparea.”

” dar asta ar insemna egoism G…pentru ca altcineva ar trebui sa primeasca durerea cu bratele deschise…”

”poate ca da…poate ca nu…poate ca ar sti mai bine decat noi sa se joace cu inumanul asta mic. sau poate ca nu ar trebui sa imi pese O si din nou sa devin acel om ce se punea pe el pe primul plan…poate…”

O zambi.

”poate asa ar trebui sa gandesc si eu G…sa fiu eu prima care conteaza si nu ce vrea sufletul asta drogat…”

”O…incoerent,poate fara sa vrea sau poate intentionat…cel dupa care tanjesti se joaca cu tine…poate e un joc…sau poate chiar te considera confidenta sa…amica sa…neluand in calcul sau poate nestiind sentimentele rahitice ce traiesc in tine si care ies la suprafata de fiecare daca cand ii vezi ochii sau ii auzi vocea. si din pacate O…exista doar o singura cale de a iesi din jocul asta al sortii…”