feromonii zilelor de noapte (part 1)

era doar ea. fata la care tinusem doi ani cu patru ani in urma. nu ma vedea. poate nu vroia si statea cu spatele la ochii mei cautatori. de fapt ei nu mai cautau nimic. nu acum si nu la ea. gasisera tot ce ar fi trebuit sa nu gaseasca in adancul sufletului ei marsav. consumasera tot ce era de consumat din trairile ei hedoniste si simtisera pe propria retina tot ce era de simtit in fictiunile si aberatiile nascocite de mintea aceea bolnava. dar ii era draga.o inghiteau in fiecare dimineata din batai scurte ale genelor mele brunete si ii zambeau cafeniu sub aburii de arabica la baruletul parizian pe care il preferam dupa nopti tacute de erotism ieftin. o intelesesera.cu toate depresiunile si varfurile inglobate in omat ale unui temperament coleric, o intelesesera. o mai apostrofau scurt, din cand in cand, cu priviri rautacioase cand dintre buzele crapate mai zbura cate o parsivitate imposibil de retinut si o iubeau barbateste infasurand-o in imagini apostrofabile ale zeitelor antichitatii.

dar toate trecusera. toate necuvintele spuse coleric dupa tipete erotice…toate tigarile aprinse ale celor doua suflete haituite de cainii trecutului…toate imprimeurile gravate pe inimile seci ale unei iubiri inexistente dar atat de puternice intre doi poli ai urii fata de sentimentalismul cotidian. doar un fluture…un fluture rosu, de o rebeliune nazista, incerca sa refaca legatura rupta cu mult timp in urma intre doua servere atipice ,doritoare de concubinaj ieftin si zgarieturi sexiste. se asezase timid pe spatele ei ce imi imbaia ochii in arome de ieri. un zambet scurt dar parsiv sari eufemistic din sufletu-mi murdar pe buzele crapate si de un cenusiu iridescent. ii zambi desi ochii aceia caprui ce fusera pictati asiduu pe panze albe si pe foi amazoniene, nu ma priveau…nu il vedeau.

isi intoarse privirea zambitoare catre fluturele deranjant dorind sa il goneasca cu trairile celor doi ochi de o intensitate sangerie. nu apuca.se blocasera intr-o imbratisare epuizanta cu ai mei doi ochii murdari. un pod al deznadejdii timpurii aparu intre cele patru becuri sufletesti oprindu-ne din gandiri, miscari si plansete seci.

amintiri personificate pe panze dulci il trezira pe micul arestat din celula adanc infipta in tenebrele sufletului meu si ii smulsera o lacrima de cainta feromonica. se propti cu mainile albe in barele de metal imaginat ce ii strajuiau neiesirea spre lumina realitatii. privea din consemnarea sa, printre acele bare reci, catre ochii batuti de luna unui septembrie indepartat in trecutul misogin. doi ochi caprui obositi intempestiv de transpiratia calda a unui erotism fara cuvinte. fuma o tigara pe terasa imensa de pe care se vedeau toate luminile omenesti ale unui oras de noapte. nu vorbea. doar zambea timid de fiecare data cand privirea mea epuizata intra in aceeasi camera veche cu a ei. era imbracata cu camasa mea alba, lasand sa se vada sfarcul intarit al sanului din dreapta. doua zgarieturi animalice ii brazdua umarul de deasupra ochiului din san ce ma privea cumpatat in asteptarea unei noi reprize de sclavagism sexual.asta ne lega. erotismul fara limite si inhibitiile inexistente. nu iubirea. aceea nu exista. doar o atitudine caineasca fata de celalalt, atitudine pe care amandoi o pretuiam ca pe o eliberare a psihicului in fata unor relatii trecute si inchistate in pudismul social.

fumand isi musca incet buza crapata in timp ce imi privea tigara aprinsa si ochii aproape stinsi. isi departa putin picioarele lasand sa se vada lipsa lenjeriei de sub camasa lunga si pielea de gaina ce aparu din cauza vantului de septembrie. isi arcui spatele si impinse sanii mici inainte doar atat necesar cat sfarcurile rozalii sa patrunda prin fibra materialului pentru a fi expuse lui Pinkelton cel doritor. avea talentul acesta. talentul vecin cu actoria unei prostituate bine educate ce reuseste de fiecare data sa ridice hormonii in podul unei minti puse pe pauza. si reusea. sa excite si cele mai adormite simturi barbatesti. asta adoram la ea.