un ecran simplu sau cum capitanul Schitzener a cucerit ultima portie de curvie

se asezase pe scaunul rosu de la masa albastra muscand patetic din marul verde ce poposise in mana sa si se intreba juvenil, in mintea-i imbibata cu alcool, daca fiecare muscatura il apropia mai mult de Adam sau il indeparta mai tare de Dumnezeu? raspuns nu avea si testa necontenit muscand in continuare parca asteptand coborarea unui inger alb-albastru, din inaltul unui cer fumuriu, pentru a-l mustra pentru noaptea ce trecuse…o noapte fecalizata, plina de alcool ieftin si curve platite cu cardul. ingerul nu venea. se blocase in liftul ingeresc si il privea dintr-un loc fictiv ascuns in nori dand neintelegator din capul luminat si dorind parca sa arunce o injuratura neDumnezeiasca catre fiul ratacit al razboiului dorintei. se abtinu dar nedorind a se lasa mai prejos decat cel pe care il veghea, se multumi doar sa ii ia si ultimul fulg divin din aripile catolice ce ii poposeau imaginar pe spatele diform si zgariat de Lilly cea cu buze diafanice, sani lasati si cur murdar.
o durere searbada poposise otoman pe fruntea sa lata si intrebari despre ”cand va fi gata cafeaua aia de un alb imputit” tipau ca dezinvoltele undeva printre gandurile sale amestecate cu franturi de idei si prezervative uzate.
Pinkelton cel convertit la omoruri generalizate asupra unui miliard de tigani, mima trezirea din somnul tacut in care cazuse cu 17 ore in urma, in timp ce o pustoaica goala se plimba haotic in jurul lui cautandu-si identitatea inexistenta si visele unei casatorii cu magnatii petrolului. se masa pe sanii intariti si isi departa picioarele prosteste, crezandu-se pentru un moment actrita principala din Basic fucking Instinct. se inspecta atent in oglinda mare din camera miniona, atingandu-se pasional pe fesele bombate si pe sfarcurile muscate cu patima diavoleasca de Pinkelton cel preacurvar. privind-o cu ura comerciala, o unda de regret aparu pe fata printului mintii intunecate. o lasa o secunda in spectacolul pervers pe care singura il construise si o impusca scurt cu o rafala de placinta dobrogeana achizitionata de la Eros show continuand sa bea din sticlele insirate pe podeaua castelului imaginat din mintea si mai imaginata a unui arhitect ratat.
cafeaua veni, insotita fiind de un zambet scurt din partea ospataritei blonde ce isi misca firav sordurile bine proportionate doar atat cat orice hormon masculin sa fie putin intrigat. ii zambi si el neinteresat cautand cu ochii obositi o lingurita cu care sa mestece miile de kilograme de zahar aruncate peste boabele inmuiate in trezire.
436 de secunde mai tarziu, ceasca alba era aproape goala iar locul nimicului de mai devreme, de pe masa albastra, fu luat de schite creionate ale unui vis arhitectural. in sfarsit isi simtea mintea trezindu-se din amorteala teribila, in care felatia brunetei de aseara, il aruncase. analiza schitele din fata lui cu unu interes feromonic si cu trairi de vise in realitatea cacanie desenand din moment in eternitate cate o linie scurta ce avea rolul, isi zicea, sa intregeasca neintregirea pe care o vedea pe foaia alba. liniile cancerigene capatau o substanta proportionata iar locurile goale dintre ele se umpleau, in mintea sa, de culori realistice si de obiecte fictive. copii si labradori aparusera cinematografic pe ecranul mare, in care se transformase aceea foaie hadesista, alergand dupa batul copacesc si chicotind zambete periferale catre aerul inexistent al mintii sale pornite pe irealitate. zambi scurt catre sine privind tabloul acela neatins inca de realitatea vietii sale si un slab regret serpist inflori in sufletu-i crezut murdar de eul sau preaincercat de vise neimplinite. o silueta feminina zambea fericita, la unul din geamurile casei contopite cu visul acesta de o intensitate aproape sangerie, privind alergarea strengareasca a copiilor nepatati inca de misogism, rautate sau egoism umanist. chipul acela zambitor de femeie fericita ii zice ceva. ii striga o amintire imbibata in regrete si stergaturi de guma ireala. deodata zambetu-i pervers disparu de pe fata sa si ura preschimbata in fantoma a trecutului sparse piatra de marmura a mormantului medieval in care fuse ingropata si porni mai agera ca niciodata catre mintea sa cucerita. stranse aprig din dintii inegriti de cafeaua albicioasa si flacari de un rosu iridiscent cucerisera reduta ochilor sai pana atunci calmi. o intrebare ciudata ii poposi calator langa Pinkelton in salonul mare al castelului imaginar al mintii sale bolnave. intrebarea ciudata se aseza comod si zambitor langa printul gol lasandu-l pe acesta fara grai sau idei conceptuale. se uita atent la curul gol al celui fara reactie de langa ea si apoi striga in corpul diform intelesul ei nativ. ”ce cauuuuuuuuuuuuutttttttt?” suna ca trambita unui capitan sobolan, cu un singur ochi si fara gaura a curului, in mijlocul unei adunaturi de carcalaci cuceritori.