Morgensen's

o dimineata oarecare in viata unui sobolan raios si a concubinei sale vanzatoare de visare

morgensen — Fri, 23 Sep 2011 09:15:53 +0000

91 de zile si 90 de nopti hidoase trecusera de la acea dimineata atat de mult urata de sufletul sau inca sensibil la aparitii brunete prin fata ochilor sai cusuti cu fir gros de vise neimplinite. 91 de zile de incercari esuate de a umple golul lasat de o fantoma, dorita dar inexistenta, cu alta dorinta subjugata simturilor native ale unui copil pretentios. Nici el nu se intelegea. Se autointreba cateodata, in miezul noptilor nedormite si pline de alcool scump ,curve ieftine si schite indoite, despre motivul ascuns al suferintei sale canibale; despre acel blestem selfinflicted ce reusea sa ii consume interiorul nepatat al sufletului acela mic si ascuns undeva in stomacul josnic. Despre ciudatul sentiment ce reaparuse, dupa atata amar de vreme, ca o pastila stricata in inima lui si care nu vroia, cu nici un efort mental de palmuire egoista sau alcool dublu rafinat, sa se faca nevazuta mintii si sentimentelor sale. Si totusi nimic; nici un raspuns de vreo luciditate colectiva nu iesea la iveala unei realitati ce ar fi trebuit sa il trezeasca din lumea asta imateriala in care se arunca singur de fiecare data cand amintiri inexistente paseau, zambind pervers, peste pragul camerelor de hotel pe care le popula in noptile calde de vara. Nu rare fusesera momentele idioate cand se trezea din amorteala noptilor calduroase razand blasfemic cu lacrimi de neputinta doar pentru a se injura singur si pentru a incerca pentru a mia oara sa isi inece sentimentul patetic de copil retardat cu cantitati supraomenesti de alcool intelegator. Si totusi degeaba.
Isi spunea asta, intins fiind pe patul lugubru, sustinand tavanul scorojit al camerei in care se afla cu privirea sa tumefiata si cu rotocoalele de fum histonic ce ii paraseau plamanii negri. Singurul geam al incaperii mozartiste statea larg deschis lasand aerul turbat al unei dimineti de septembrie sa intre timid si sa incerce a alunga mirosul de vin rosu, tutun si vagin refolosit. Cate o masina grabita lasa in urma sa doza speciala de fum inecacios si cate o injuratura temerara din partea soferului coleric ce putea a ceapa, branza si intarziere latenta la postul de paznic al vacii comunale. Zambea intrinsec de fiecare data asta se intampla amintindu-si vorbele mamei sale despre prostia umana si top modele rusesti dar stergand aleator orice comentariu matern despre femeile vietii sale si despre usurinta cu care fiintele nonspeciale pot fi corupte la perigrinari maritale. ‘’asa sunt mamele’’ isi spunea in capul gol, de fiecare data cand gandul asta schilodit aparea ca un strain intr-o gara ieftina de la periferia islamabadului.
Paharul de vin de porto salasluia ca o statuie pietrificata langa patul fara picioare asteptand chemarea mainii lungi, pe care o slujea, si gura insetata pe care o hranea cu farame de vis de cateva luni incoace. Cateva pete rosii aparusera ca proastele pe foile pline de schite neintelese, ce acopereau parchetul negru ca un covor architectural de slaba calitate, drept semn real al incapacitatii mintii hedoniste de a rationa coerent si al lenii ,atat de caracteristice lui, ce luase loc permanent in corpul intinsului pe pat.
‘’asa am ajuns G?…sa ne futem ascunsi prin hoteluri putregaite si pline de sobolani?’’ intreba fara un scop clar bruneta goala ce iesi din baia mica ce adapostea wc-ul patat cu zoaie si un dus improvizat. Pasi incet in camera murdara si se opri pervers in fata oglinzii mari, din fata patului, lasand sa se vada cele 7 muscaturi masculine ce se adapostisera pe sanii ei mici si cele 13 palme rosii ce aterizasera, in noaptea denaturata din urma, pe bucile plapande ale corpului ei bine proportionat. Statea putin cracanata in fata imaginii sinelui ei, prinzandu-si parul cu un elastic modernist si permitand intimitatii sale sa se etaleze erotic in fata scriitorului ratat ce isi tolanise corpul obosit pe patul plin de transpiratie.
El zambi. Arunca in aer un nou tronson de fum catodic si ii privi bucile pe care ii placea atat de tare sa le stranga in mijlocul noptilor intense. O muscatura asupra buzei sale crapate aparu din neant si fara a da vreun semnal mintii ganditoare. Se pare ca eroticul avea o viata de sine statatoare, isi spuse din nou in interiorul unui cap adormit. Se ridica triptic si, pasind scurt, o prinse in bratele sale invelind-o cu un sarut pierdut pe urechea stanga si lasand penisul jucaus sa isi gaseasca un loc cald intre fesele ei inca inrosite. Un murmur interior parasi acele buze hamesite, cu care se jucase atat de copilaresc cu cateva ore in urma, si un fior rece isi facu simtita prezenta pe pielea ei catifelata. Se aseza comod in bratele lui tragandu-l catre ea si asteptand, inca, un raspuns audibil la cuvintele rostite acum cateva secunde.
‘’ma inspira, S…’’ raspunse el fara inteles in timp ce o saruta robotic pe gatul lung si pe urechile asmutite unui scop murdar.
‘’ce G?…ce te inspira in mizerie ,dezordine si imputiciune?’’
‘’ normalitatea S…normalitatea.fuga asta de realitate intr-o lume injosita si cucerita de normalitatea umana. Nativitatea…nu intelegi S!?…asta e natura omului…asta e nuanta sa de absolut. Asta e naturaletea lui…intoarcerea la origini poate…nu stiu. Doar ma inspira…plus de asta…e o anumita verigheta pe degetul tau ce nu ar fi bine sa luceasca la bratul meu prin zone mai populate ale orasului, nu crezi?’’
‘’mda…verigheta. Ciudat G…ciudat cum te folosesti parca de argumentul asta de fiecare data…doar cat sa te folosesti de mine. Cateodata asa ma simt…folosita de sufletul tau murdar ce nu simte nimic pentru al meu. Si stii ce e cel mai murdar in toata povestea asta?…faptul ca eu accept lucrul asta ca o parte normala a vietii mele, ca pe o cina banala cu parintii lui sau ca pe o iesire la cafea cu prietenii. Sunt murdara G…sunt murdara si mizeria asta de pe mine e doar a mea’’
‘’hei…S…nu mai gandi asa. Doar completam puzzle-urile vietilor noastre cu piese ce ne lipseau pana acum…tu imi oferi aceeasi jumatate de care am nevoie si pe care nu o gaseam la altcineva iar eu iti ofer acelasi procent de lipsa perversista pe care ti-o doreai. E doar a fair trade…nimic mai mult. Fara sentimente aleatorii sau certuri concubinale. Doar carnalitate S…doar atat’’
Ea dadu din cap jumatate aprobator si il trase mai cu putere catre sexul ei excitat. Un nou fior orgasmic aparu de undeva din vorbele rostite facand sfarcurile mici sa se intareasca caramiziu si pielea fina sa se organizeze ritmic in mici varfuri ale dorintei.

un ecran simplu sau cum capitanul Schitzener a cucerit ultima portie de curvie

morgensen — Wed, 21 Sep 2011 11:56:27 +0000

se asezase pe scaunul rosu de la masa albastra muscand patetic din marul verde ce poposise in mana sa si se intreba juvenil, in mintea-i imbibata cu alcool, daca fiecare muscatura il apropia mai mult de Adam sau il indeparta mai tare de Dumnezeu? raspuns nu avea si testa necontenit muscand in continuare parca asteptand coborarea unui inger alb-albastru, din inaltul unui cer fumuriu, pentru a-l mustra pentru noaptea ce trecuse…o noapte fecalizata, plina de alcool ieftin si curve platite cu cardul. ingerul nu venea. se blocase in liftul ingeresc si il privea dintr-un loc fictiv ascuns in nori dand neintelegator din capul luminat si dorind parca sa arunce o injuratura neDumnezeiasca catre fiul ratacit al razboiului dorintei. se abtinu dar nedorind a se lasa mai prejos decat cel pe care il veghea, se multumi doar sa ii ia si ultimul fulg divin din aripile catolice ce ii poposeau imaginar pe spatele diform si zgariat de Lilly cea cu buze diafanice, sani lasati si cur murdar.
o durere searbada poposise otoman pe fruntea sa lata si intrebari despre ”cand va fi gata cafeaua aia de un alb imputit” tipau ca dezinvoltele undeva printre gandurile sale amestecate cu franturi de idei si prezervative uzate.
Pinkelton cel convertit la omoruri generalizate asupra unui miliard de tigani, mima trezirea din somnul tacut in care cazuse cu 17 ore in urma, in timp ce o pustoaica goala se plimba haotic in jurul lui cautandu-si identitatea inexistenta si visele unei casatorii cu magnatii petrolului. se masa pe sanii intariti si isi departa picioarele prosteste, crezandu-se pentru un moment actrita principala din Basic fucking Instinct. se inspecta atent in oglinda mare din camera miniona, atingandu-se pasional pe fesele bombate si pe sfarcurile muscate cu patima diavoleasca de Pinkelton cel preacurvar. privind-o cu ura comerciala, o unda de regret aparu pe fata printului mintii intunecate. o lasa o secunda in spectacolul pervers pe care singura il construise si o impusca scurt cu o rafala de placinta dobrogeana achizitionata de la Eros show continuand sa bea din sticlele insirate pe podeaua castelului imaginat din mintea si mai imaginata a unui arhitect ratat.
cafeaua veni, insotita fiind de un zambet scurt din partea ospataritei blonde ce isi misca firav sordurile bine proportionate doar atat cat orice hormon masculin sa fie putin intrigat. ii zambi si el neinteresat cautand cu ochii obositi o lingurita cu care sa mestece miile de kilograme de zahar aruncate peste boabele inmuiate in trezire.
436 de secunde mai tarziu, ceasca alba era aproape goala iar locul nimicului de mai devreme, de pe masa albastra, fu luat de schite creionate ale unui vis arhitectural. in sfarsit isi simtea mintea trezindu-se din amorteala teribila, in care felatia brunetei de aseara, il aruncase. analiza schitele din fata lui cu unu interes feromonic si cu trairi de vise in realitatea cacanie desenand din moment in eternitate cate o linie scurta ce avea rolul, isi zicea, sa intregeasca neintregirea pe care o vedea pe foaia alba. liniile cancerigene capatau o substanta proportionata iar locurile goale dintre ele se umpleau, in mintea sa, de culori realistice si de obiecte fictive. copii si labradori aparusera cinematografic pe ecranul mare, in care se transformase aceea foaie hadesista, alergand dupa batul copacesc si chicotind zambete periferale catre aerul inexistent al mintii sale pornite pe irealitate. zambi scurt catre sine privind tabloul acela neatins inca de realitatea vietii sale si un slab regret serpist inflori in sufletu-i crezut murdar de eul sau preaincercat de vise neimplinite. o silueta feminina zambea fericita, la unul din geamurile casei contopite cu visul acesta de o intensitate aproape sangerie, privind alergarea strengareasca a copiilor nepatati inca de misogism, rautate sau egoism umanist. chipul acela zambitor de femeie fericita ii zice ceva. ii striga o amintire imbibata in regrete si stergaturi de guma ireala. deodata zambetu-i pervers disparu de pe fata sa si ura preschimbata in fantoma a trecutului sparse piatra de marmura a mormantului medieval in care fuse ingropata si porni mai agera ca niciodata catre mintea sa cucerita. stranse aprig din dintii inegriti de cafeaua albicioasa si flacari de un rosu iridiscent cucerisera reduta ochilor sai pana atunci calmi. o intrebare ciudata ii poposi calator langa Pinkelton in salonul mare al castelului imaginar al mintii sale bolnave. intrebarea ciudata se aseza comod si zambitor langa printul gol lasandu-l pe acesta fara grai sau idei conceptuale. se uita atent la curul gol al celui fara reactie de langa ea si apoi striga in corpul diform intelesul ei nativ. ”ce cauuuuuuuuuuuuutttttttt?” suna ca trambita unui capitan sobolan, cu un singur ochi si fara gaura a curului, in mijlocul unei adunaturi de carcalaci cuceritori.

povestea acelei triste nopti din viata scumpei T

morgensen — Wed, 14 Sep 2011 19:40:02 +0000

Regrete scurte si deghizate noncoloristic in proiectile umede, curg gravitational pe cararile batute ale obrajilor ei strident machiati, contopind culori si aducand haosul pe chipul ce cauta nelinistit un taxiu in noaptea calda. Luminile orasului o abandonasera iar briza unei nopti de iulie cara cu ea vorbe uitate si mirosuri vechi de cafea la pat. Geanta mare cazuse de pe umarul primitor si se asezase timid pe asfaltul incalzit de soarele de cu 5 ore in urma. Nepasarea intamplarii se citea in gesturile inexistente iar tristetea momentului in zambetul ucis sub milioanele de amintiri ude, scuipate deprimant de cele doua robinete verzi de deasupra nasului ce supura fulgi de miezul zilei de ieri. Inca ii ramasese, adanc infipt in miezul mintii sale dezmostenite, zgomotul contopit al usii trantite cu noua minute in urma si al plansetului isteric ce o ingloba odata ce sufletul hamesit simti aerul liber al noptii de la malul marii. Un taxiu galbui isi opri corpul coleric in boltoaca din fata ei si o usa mare se deschise facandu-i loc in micul univers in care ”nicaieri” deveni destinatia perfecta . Taximetristul cu zambet epifanic ridica din umeri mirat de ciudata destinatie dar porni in tromba ca nu cumva acel loc rostit de buzele dulci sa nu se departeze si mai tare de realitatea plumburie.

Semafoare plictisite isi amestecau culorile vii cu imaginile recente ale unei discutii ce trebuia uitata. Geamul din stanga devenise ecranul unui film trist in care se regasea drept actrita principala si al carui final nu se incadra in ceea ce hollywood-ul o facuse sa creada. ”Oare si lacrimile pot fi un final fericit?” isi intreba neuronii patetici ce stateau tolaniti pe plaja imaginara din mintea ei. ”Sau un nou si trist inceput?”. Vocea interioara nu mai avea raspunsul. Decedase sub rafale de vorbe scurte pornite alert din buzele pe care obisnuia sa le sarute in fiecare dimineata a unui an indepartat. Regasea acele vorbe dure in negrul noptii constantene si in mirosul prostituat al transpiratiei maieu-istului ce invartea covrigul.

”O tigara domnisoara?”. Intrebarea sosi cu trenul de maine in gara urechilor ei atente la zborul viselor. Raspunse pozitiv in mintea obosita si fara sa trambiteze cuvinte in aerul cald, intinse mana si lua un cilindru alb-rosu. O aseza intre degetele lungi asa cum cu mii de ore in urma, el o invata, dupa ce ii aducea cafeaua fumeganda langa trupul gol ; de fiecare data un zambet strengar aparea pe chipul lui iar linistea se cuibarea intre sanii ei idolatrizati in noaptea ce trecuse. Ii oferea atentia cu care degetele lui lungi pipaiau piciorul paharului de vin rosu, cu care o obisnuia seara dupa cina, si o duse la buzele rosii cu aceeasi pasiune cu care el o dezbraca in fiecare dimineata de dragoste hibrida.

Fuma febril tragand aerul negru in pieptul gol si dand afara promisiuni uitate sub un pres al deznadejdii; zambi usor desi o lacrima isi croi drum pana la buzele sale vinetii. O intampina hedonist si printr-un gest canibalic o inghiti in adancul sufletului ei dichisit incercand parca sa nu piarda toate amintirile ce o legau de el. ”Ma insor la toamna!” tipa trist in capul ei ce nu mai cauta casa. Nu era o intrebare insa un raspuns ea cauta. Nu il gasea. Stia ca raspuns, la aceasta nonintrebare, nu exista dar nu isi putea bloca mintea doritoare sa caute. ”Cand s-a dus totul? oare cand am uitat sa fim noi? cand ne-am autoinlocuit cu niste indivizi monotoni si mai in varsta cu 3 vieti? cand am uitat sa fim copii si sa alergam mozoliti de inghetata prin parc? cand nu mai spargeam baloane vesele pe bancuta de sub plop? sau cand el uitase sa mai imi deseneze chipul zambitor?…poate atunci sau poate niciodata. Poate doar asa era scris in carnetelul uitat de mosul fericit in barca de pe lac.Poate…”

feromonii zilelor de noapte (part 1)

morgensen — Wed, 14 Sep 2011 19:38:32 +0000

era doar ea. fata la care tinusem doi ani cu patru ani in urma. nu ma vedea. poate nu vroia si statea cu spatele la ochii mei cautatori. de fapt ei nu mai cautau nimic. nu acum si nu la ea. gasisera tot ce ar fi trebuit sa nu gaseasca in adancul sufletului ei marsav. consumasera tot ce era de consumat din trairile ei hedoniste si simtisera pe propria retina tot ce era de simtit in fictiunile si aberatiile nascocite de mintea aceea bolnava. dar ii era draga.o inghiteau in fiecare dimineata din batai scurte ale genelor mele brunete si ii zambeau cafeniu sub aburii de arabica la baruletul parizian pe care il preferam dupa nopti tacute de erotism ieftin. o intelesesera.cu toate depresiunile si varfurile inglobate in omat ale unui temperament coleric, o intelesesera. o mai apostrofau scurt, din cand in cand, cu priviri rautacioase cand dintre buzele crapate mai zbura cate o parsivitate imposibil de retinut si o iubeau barbateste infasurand-o in imagini apostrofabile ale zeitelor antichitatii.

dar toate trecusera. toate necuvintele spuse coleric dupa tipete erotice…toate tigarile aprinse ale celor doua suflete haituite de cainii trecutului…toate imprimeurile gravate pe inimile seci ale unei iubiri inexistente dar atat de puternice intre doi poli ai urii fata de sentimentalismul cotidian. doar un fluture…un fluture rosu, de o rebeliune nazista, incerca sa refaca legatura rupta cu mult timp in urma intre doua servere atipice ,doritoare de concubinaj ieftin si zgarieturi sexiste. se asezase timid pe spatele ei ce imi imbaia ochii in arome de ieri. un zambet scurt dar parsiv sari eufemistic din sufletu-mi murdar pe buzele crapate si de un cenusiu iridescent. ii zambi desi ochii aceia caprui ce fusera pictati asiduu pe panze albe si pe foi amazoniene, nu ma priveau…nu il vedeau.

isi intoarse privirea zambitoare catre fluturele deranjant dorind sa il goneasca cu trairile celor doi ochi de o intensitate sangerie. nu apuca.se blocasera intr-o imbratisare epuizanta cu ai mei doi ochii murdari. un pod al deznadejdii timpurii aparu intre cele patru becuri sufletesti oprindu-ne din gandiri, miscari si plansete seci.

amintiri personificate pe panze dulci il trezira pe micul arestat din celula adanc infipta in tenebrele sufletului meu si ii smulsera o lacrima de cainta feromonica. se propti cu mainile albe in barele de metal imaginat ce ii strajuiau neiesirea spre lumina realitatii. privea din consemnarea sa, printre acele bare reci, catre ochii batuti de luna unui septembrie indepartat in trecutul misogin. doi ochi caprui obositi intempestiv de transpiratia calda a unui erotism fara cuvinte. fuma o tigara pe terasa imensa de pe care se vedeau toate luminile omenesti ale unui oras de noapte. nu vorbea. doar zambea timid de fiecare data cand privirea mea epuizata intra in aceeasi camera veche cu a ei. era imbracata cu camasa mea alba, lasand sa se vada sfarcul intarit al sanului din dreapta. doua zgarieturi animalice ii brazdua umarul de deasupra ochiului din san ce ma privea cumpatat in asteptarea unei noi reprize de sclavagism sexual.asta ne lega. erotismul fara limite si inhibitiile inexistente. nu iubirea. aceea nu exista. doar o atitudine caineasca fata de celalalt, atitudine pe care amandoi o pretuiam ca pe o eliberare a psihicului in fata unor relatii trecute si inchistate in pudismul social.

fumand isi musca incet buza crapata in timp ce imi privea tigara aprinsa si ochii aproape stinsi. isi departa putin picioarele lasand sa se vada lipsa lenjeriei de sub camasa lunga si pielea de gaina ce aparu din cauza vantului de septembrie. isi arcui spatele si impinse sanii mici inainte doar atat necesar cat sfarcurile rozalii sa patrunda prin fibra materialului pentru a fi expuse lui Pinkelton cel doritor. avea talentul acesta. talentul vecin cu actoria unei prostituate bine educate ce reuseste de fiecare data sa ridice hormonii in podul unei minti puse pe pauza. si reusea. sa excite si cele mai adormite simturi barbatesti. asta adoram la ea.

whores only text

morgensen — Sat, 27 Aug 2011 19:09:50 +0000

ploua.
cu un dezmat tineresc si cu picaturi erotice peste capete confiate de wannabe’s.
picturi lupestre despre trupuri sculptate in vise neimplinite pe cearceaful alb ca laptele primordial.
visceral ca imaginile unui uragan vinetiu ce isi arunca ura asupra a sute de paduchiosi fara alinare.
perfiditate umana pe campurile Troiei.
ca o femeie trista despartindu-se cu placere de lacrimile sarate ale unui planset de sirena.
ploua.
ca proasta.
…and I can’t write.
the whoreish inspiration got caught without a ticket on the big red eagle on wich she swom towords me.
she was raped by thirteen angry devilish angels and thrown, when the night came, upon the hairless heads of 97654 chinese bastards.
I waited for days and minutes in the little underground guitar where i knew the red missfit eagle will land but the long awaited came not.
and i weaped and weaped for wishing the eternal flame
and every time i left buying a bottle of rum and thinking of the nights of passion…
miroase.
a vise spulberate de un scaun cu rotile al urii scapat de sub controlul sentimentelor flamande.
urat.indezirabil si sec ca un caine plouat de berile hameite ale unor nopti de ”te vreau”
fictiv.a minute din trecutul atat de prezent incat sufletul sare, ca o prostituata in gara,sa il imbratiseze
a sosete masculine imputite de zoaiele picioarelor cu care a calcat orgolii
frigid.ca doua cupe suteinistice uitate pe soba batraneasca dupa nopti pline de amor mayas
cafeniu.miresme de cafea in noapte si substantele sarutului nespalat pe dinti
a prezervative cu efect de intarziere, refolosite tarfist de sobolani ai amintirilor despre saruturi in autobuzul fara bilet
a tigare aprinse in buzunarul unei inimi inca nestinse
a tu.a noi.a voi.a ei.
i give up…
…my soul in front of the demonic angel smiling whoreishly from the universe near me
he sinks his teeth in the big hot milk glass drinking beautifully while he fucks 29 redheaded wingless coword whores…
my life to Pinkelton for making me a referee in a battle between you and him
It is clearly now…I cannot love somebody who would fell for a person like me

nEbUnDeAlB

morgensen — Tue, 02 Aug 2011 05:50:37 +0000

zeci de lovituri hidoase in usa mare de la intrare i se zvarcoleau tembelistic in creierii adormiti in timp ce el se foia necontrolat printre zecile de pahare, sticle si schite bete de pe podeaua neagra pe care adormise fara reprosuri pe la 6 dimineata. cateva frunze ale diminetii reci se cocotasera ca proastele la etajul cinci al blocului din fata marii si acum dormeau linistite cu labele in sus pe canapeaua prafuita. o sticla proaspata de bacardi supraveghea neinceputa intreg tabloul matisse-istic ce se desfasura in fata dopului ei de pluta. tacea…la fel ca cel mic si rau din varful capului sau aglomerat de aburi alcoolici si versuri erotice. Pinkelton, ca despre el este vorba, dormea tolanit ca un urs ranit, peste 23 de cadavre in putrefactie ale blondelor ucise cu o seara in urma. mana dreapta se proptise intr-o balta de sange inchegat in timp ce buzele vinilice zambeau in fata unui vis dragastos. ranjea…sodomist…visceral…tacut. visa un vis simplu si autocritic. ii placea, asa ca isi pliase buzele rumene intr-un dans egoist ce ii facea sufletul malefic sa se miste intr-o directie necunoscuta lui. o directie zbarcita si imbatranita…dar atat de placuta unui suflet Nosferatiscian. continua…

isi deschise ochii mari si strigand necontrolat, injuraturi fine catre pumnii dobitoci, se ridica treptat si se indrepta catre usa mare ce ii dadea atatea dureri de cap intr-o odioasa dimineata de luni. deschise.

”in sfarsit!” rosti strainul nu atat de strain din spatele usii acum deschise. cuvintele il izbira, ca doua palme de curva neplatita, peste fata nespalata ce nu isi lasa ochii caprui sa se deschida permanent in fata unei noi zile.

”ce dracu faci prietene? de doua zile te cautam…50 de telefoane, 7 drumuri pana aici si 200 de mii de pumni in usa asta ce la un moment dat am crezut ca o sa cada…si tu…tu erai aici, dormind ca un boschetar intr-o gara si nebagand o secunda in seama grija prietenilor tai”. se citea nervozitatea in ochii rosii ai lui RV.o mirosea. ‘bun baiat’ gandi el pentru o secunda dar secunda disparu si gandul muri ca prostu in fata imparatiei.

”buna dimineata si tie dragul meu RV…bacardi?” rosti el ajungand greoi la masa alba ce adapostea patern cateva sticle de vodka, vin si rom. isi aprinse a nu stia cata tigara a zilei reincepute si isi arunca rom magic peste cateva blocuri de gheata postate in paharul murdar.

”dimineata?bacardi?…esti nebun prietene! e 5 dupa amiaza…e ora 17 in mijlocul zilei de luni G”

”5?…uff…pentru un moment ma speriasem ca beau prea devreme. bine ca ai clarificat situatia RV”zambi idiotesc

”esti nebun…nu dai un semn de viata de atatea zile desi te cautam ingrijorati…si acum te ridici de jos pentru a-ti umple paharul cu acelasi alcool pe care l-ai abandonat aseara. ce dracu ai patit?…revino-ti G!…te porti copilareste”

se arunca pe canapeaua plina de frunze adormite schitand blasmefia. schitele in creion se miscau dintr-o parte in alta pe parchetul negru sub adierea vantului aproape tomnatic al lunii iulie. le privea atent zambind periferal. incerca sa isi aduca aminte la ce se gandise cand mina dreapta se miscase in ritmuri nestiute si aruncase pe foile mari acele linii. nu reusea. ‘mai tarziu’ isi spuse sec.

”vezi liniile alea RV?…liniile alea pline de nervi si iritare de pe foile odata albe? liniile alea fara context ce acum se vantura ca proastele dintr-o parte in alta a unei camere fara substanta?…le vezi RV?…le vezi dar nu le intelegi. pentru ca nu au ceea ce iti ghideaza tie viata. reguli…inregimentare intr-un set de idei si contexte. asta nu poti sa intelegi prietene…neregula. si asta e pe foile alea ce danseaza dansul asta tampit in fata noastra…si vezi tu RV, neregula e de zeci de ori mai greu de conceput…e nevoie de mult mai multe pahare de alcool si nopti nedormite…e nevoie de ganduri tampite despre ziua de ieri si vise neimplinite despre ziua de maine…e nevoie de o minte murdara RV.

…aici am fost prietene de 3 zile de cand ma cautati. si da, nu am vrut sa raspund la cele 50 de telefoane bezmetice ce incercau sa ma scoata din gandurile mele…nu am vrut sa vorbesc cu voi…nu zilele astea. pentru ca voi sunteti ceea ce detest RV…sunteti cei ce duminica dupa amiaza iau masa cu parintii…cei ce merg la nunti insotiti doar de viitoarea sotie…cei ce isi platesc ratele la timp si cei ce se ingramadesc la IKEA sa isi cumpere masuta rosie impreuna cu alte cupluri de proaspat casatoriti.

sunteti cei mecanizati RV…cei intrati in sistemul de valori al unei societati cancerigene…o societate ce nu mai creeaza ci doar traieste organizat ca intr-o ferma de vaci bolnave…o societate ce nu mai gandeste liber si pasional…o societate ce condamna iubirile neimplinite si ii marginalizeaza pe visatori.

dar voi o numiti maturizare, prietene…crestere…evolutie. eu o numesc prostie…dependenta de un sistem invechit ce ne tine pe loc, ce nu ne lasa sa ne descatusam.

nebun, zici…nebun poate sunt. cineva trebuie sa ne judece…sa ma judece…dar hai sa nu fie un om fara suflet…as detesta asta mai mult decat durerea de cap ce inca imi da tarcoale…”

o secunda RV tacu de parca vorbele absorbite de urechile sale fura pumni boxeristici in maxilarul temator. inghiti in sec privind privirea acida a celui din fata sa…

”esti nebun G…dea dreptul…”

”nebun?…de ce nu? prefer sa fiu un nebun al carui suflet inca simte decat un manipulat de prescriptiile seci ale unei civilizatii si mai seci.prefer asta RV…si nu, nu ma astept sa intelegi…nu astept sa intelegi de ce am baut pana la 6 dimineata si de ce am dormit pe parchetul negru si rece. nu, nu ma astept la asta…si nici nu ma astept sa intelegi ce vor sa insemne acele linii pe 8 foi pierdute in sufragerie…ar fi prea mult sa iti cer asta RV. dar un lucru il cer…du-te acasa…si nu te intoarce aici pana nu iti deschizi putin mintea si catre cei mai nebuni ca mine…”

RV arunca o injuratura scurta si tranti usa in spatele lui. dar nu inainte de al mustra pe prietenul sau pentru nepasarea fata de grija celro ce ii numeste prieteni…sau ii numea.

”aprecieeeez RV…drastic chiar. apreciez grija pentru un copil ce a pierdut notiunea de societate…apreciez mila paterna ce va sta in ganduri…si apreciez miscarile din cap cand discutati despre mine la masa de vineri seara cu amici vostrii plictisitori…”. vorbele se lovira de usa trantita cu cateva secunde in urma. nu ii pasa. radea necontrolat fluturand paharul plin. deodata ideea ii reveni in minte…foile isi regaseau scopul…liniile redeveneau materiale ale unui suflet in constructie. zambi scurt si fugi dupa creion…se descatusase.

sau oare?

Brutal Heart…

morgensen — Thu, 28 Jul 2011 06:34:45 +0000

panza mare si alba de pe patul sau il atragea ca un magnet incarcat pozitiv. trasa linii rosii peste pete negre cu o concentrare salbatica…strangand aprig din dintii inrositi de vinul de pe masuta de langa el. ‘a patra sticla’ isi sopti speriat in mintea concentrata. tresari bezmetic gandind aceasta idee dar se linisti instant dandu-si seama ca pedeapsa la adresa propriului EU mai avea cale lunga pana va sa fie ispasita…’sa sufere’ tipa descreierat in sinea sa catre sufletul preacurvist.

arunca liniile pe panza alba cu o tensiune hedonista miscand pensula nervos, razbunator, febril. se autoflagela singur fortandu-si mintea betiva sa creeze concepte noi in fractiuni miimice de secunde inexistente…sa initieze romantism desenator ce avea sa fie aruncat flegmatic pe panza alba de cele doua maini tremurande. isi aprinse a patruzecisitreia tigara a zilei si se departa putin de patul mare aruncand pensula undeva pe parchetul negru…incerca sa prinda o idee de ansamblu asupra tampeniei create. nu reuseste. da paharul de vin rosu pse cap si isi mai toarna unul. un mic murmur de dezaprobare da sa iasa din adancul sufletului sau. il omoara scurt inghitind si acest pahar ca un condamnat la moarte avand dreptul la o ultima cola. ‘asa’ isi fredona scurt in capul sec.

”asa ce?” auzi in spatele lui. vocea ii patrunse ca un spiral in mijlocul creierilor incapabili de maine. o cunostea…’din pacate’ isi spuse, de data aceasta cu vocea tacand.

isi turna al treilea pahar al povestirii degustand pervers si stranse din nou din dintii aproape crapati.

”masochism?…sau surzenie? nedraga mea R” raspunse dur catre silueta bruneta ce se postase in usa dormitorului cu un zambet perversist pe fata frumoasa.

Silueta nu raspunse inapoi. Stia mult prea bine a evita rautatea sa nativa.

”G ce ai facut cu tabloul?” intreba ea privind intrebatoare catre locul gol de pe tavan.

”i-am dat foc…”

ea zambi rautacios catre el si se apropie incercand sa il atinga pe fata cu mana ei lunga. o opri scurt prinzandu-i mana si aruncand’o departe de el.

”de ce i-ai dat foc G?” intreba sacaitor continuand sa zambeasca pervers.

”te dezamagise intratat?”

el trase din fumul plasmatic si o privi adanc in sufletul negru.

”i-am dat foc la fel ca la toate pozele cu tine R…asa e cel mai simplu…”

ii zambi stiind ca ea nu stie de soarta amintirilor comune. zambetul sau nu gasi corespondent pe fata ei impietrita.

”ce sa intamplat R? unde e zambetul ala pervers si bucuros de acum cateva secunde? a murit cumva?…a disparut de pe fata ta neiubitoare? ciudat R…te stiam mai tare de atat…ma dezamagesti nedraga mea R…ma dezamagesti!”

era randul lui sa zambeasca pervers…sa o tintuiasca cu ochii sai reci si incordati. un sentiment minor de razbunare ii patrunse binevenit pe sira spinarii. ii zambi ca unui turist strain si se reintoarse in ochii ei.

il privea strangand din dintii albi si parca deabia abtinandu-si lacrimile rebele sa evadeze de sub ochii verzi. i se citea incordarea pe chipul odata dulce…pe chipul pictat odata pe panze mari in acelasi loc in care se gaseau acum…ani si sentimente dupa.

mana mai devreme aruncata de pe fata sa il lovi acum in acelasi loc pe care cu cateva minute in urma incerca a mangaia. palma veni necalculata…din senin si fara a striga inainte nici un zgomot de ferire. ochii lui mirati se transformara pe loc in doua flacari pline de ura si instinctualitate. cu un simplu gest ii propti mana murdara de vopsea in gatul senzual si o lipi de peretele din spatele ei. o strangea animalic apropiindu-si corpul murdar de ea si trimitand impulsuri veninoase tuturor muschilor inca neimbatati. ochii acum rosii cautau ultima urma de neteama din mintea ei bolnava…pentru a o ucide si pentru a o inlocui cu frica…

deodata umanitatea reveni si slabi stransoarea instinctuala coborandu-si capul brunet in podeaua neagra si oftand profund.

”esti toxica R…toxica! de fiecare data cand vii imi trezesti sentimentul asta animalic in mine…exact asa cum a fost relatia noastra…intensa, dura…erotica. dar asta nu intelegi tu…ca a fost. acum esti toxica pentru mine…esti doar o amintire perena si prezenta a slabiciunii mele in fata unui suflet la fel de corupt ca si al meu. si da R…da, te-am iubit…mai mult decat ai putea tu crede vreodata…cu rautate, cu perversitate si cu tot sufletul asta ce acum il doresc mort. te-am iubit asa cum nu meritai sa fii iubita…te-am iubit asa cum iubesc eu…asa cum nimeni nu te va mai iubi vreodata. dar asta sa terminat de mult R…altcineva ti-a luat locul in bucata aia de muschi plina de sange. ai fost inlocuita R…cu alta idee proasta si dorinta imposibila dar inlocuita ai fost R…pentru ca m-ai ranit asa cum nimeni nu a reusit pana la tine…mi-ai spart sufletul in milioane de bucati si le-ai imprastiat in mii de zari…si a fost simplu R…iti aduci aminte? a fost simplu…doar cateva vorbe adevarate spuse unei minti ce nu se astepta la ele…pentru ca niciodata nu m-as fi asteptat la ele.

asa ca nu plange R…durerea asta de acum e placere fata de ceea ce am indurat eu cand te-am auzit rostind cuvintele alea canceroase”

ochii sai se inrosira la loc dar stransoarea disparu retragandu-si mana murdara. isi aprinse o noua tigara si se intoarse cu spatele la cea ce a fost. turna un nou pahar de sange demisec si porni muzica…Brutal Hearts incepu sa tipe din boxele montate alegoric pe peretii albi ca un cantec de final al unui film prost de Oscar.

il privi pentru o secunda cu ochii semiplansi si apoi pleca pasind apasat spre usa mare descuiata.

maybe tomorrow…

morgensen — Wed, 27 Jul 2011 10:03:05 +0000

old air invades his infested lungs as he slowly steps out of the white dirty club.in a crazy missunderstood way he does not want to sleep evan if the seventh hour of the new day approaches with fast pace.he looks at the glass in his hand and smiles without thinking.hedonist…awake…solitary.his friends leave as he points to them his new destination…no words are spoken…there is no need for that.

Pinkelton is asleep…exhausted after fucking 29 redheaded bitches in his big immaginary bed inside the small immaginated castle up in his mind.he smiles again seeing the white prick moving through the dream world.”quiet” he thinks.or does it?…he forgot for one night about the other inhabitant of his sick persona…that little white ghost on wich ‘danger’ is written with capital letters…the soul.he forgot about him…at least for the night that passed.and now…he came back…in his mind and in his feelings. he stopped his steps and sitted down on the cold stone in front of him.a necessary urge of screaming out loud made it’s way inside his mind…but he didn’t.deserved not the little white prick.

waves and waves of dirty water battered upon the shore bringing with them beautifull noises of serenity.he sat down on the wet sand and posted his eyes on the big star rising from the sea.shouts around him were transformed in quitness and the darkness into light.he staired for minutes at that sick paintng of a new day…the painting of maybe tomorrow.

”the sun!” he heard from somewhere around him spoken by a simple child voice.he turned his head and a little kid was sitting near him playing with it’s small hands in the wet sand.the little child turned to him and smiled.he did not smile back.

”you like the sun as well, it seems” he said to that forgotten piece of humanity near him. the child said nothing.

”is such a easy feeling to be a child…I would give anything to be able to go back twenty something years ago…to feel again that lack of responsability and that easyness of life.but that is impossible, isn’t it? it is impossible to have a clean soul again…to be away from all the troubles of a sick heart or a sick body.it is impossible…

look at you…playing in the sand in the early hours of the morning…waitting for good days to come as the world is opened to you…possibilities…millions of them.

free…instinctual…without anything bad inside of you…without any wishes of your heart…without drunken nights and sleepless days…without horrible bosses and without understanding what happens around you…just you and the sea.

would you like to trade places with me?…just for one day…one single day.I guess not…you wouldn’t leave your toys or you milk waitting for you at the end of a glorious day…you wouldn’t leave your small friends with wich you go biking or play hide and seek…why would you? and for what?…for feelings of incomplition?…for small glimses of perfection?…for 29 bottles of bacardi?…neeeah, you’re right kid…I wouldn’t trade places if I were you either…”

the little child said nothing all this time…just played in the sand smiling from time to time to himself.

the innocent idea lived happily on his beautifull face…a idea of dreams to come and days of joy.

”don’t be like me kid…don’t be a kid when you grow up…it’s the biggest mistake a grown up cand make.never wish for things that are not meant to be yours…persons or feelings…nothing.just take what’s yours…if it’s not…leave it alone. grow up fast and think before you act as if you don’t you’ll have to punish yourself afterwords…and that, I’m telling you, it’s not the best feeling in the world. and kill your soul kid…as soon as possible…kill it. if you don’t it will haunt you for the rest of days…because you see kid…he is the evil…he is the child inside us…he is the dreamer, the wisher, the innocence. and he has no remorse…no responsability…he just wants things…states of mind and body…he does not think or puts numbers upon a white piece of paper…no, he just screams like a eightheaded beast from somewhere down your stomach.he just wishes…”

the little kid looked at him again and smiled for the 45th time. he showed him his sand filled hands with a giggles of joy.

he smiled back for a second there and drunk from his bacardi glass near him.

a second of peace came inside his head and happy he was.he turned the head towords the little kid again searching for that smile before…but the kid was not there anymore.he searched around him with strange eyes but he was not. he was gone…or maybe a dream of morning…the maybe tomorrow dream…

one sunday afternoon

morgensen — Thu, 21 Jul 2011 13:21:42 +0000

pasi inauntru ca o furtuna blonda dupa ce, nervoasa si plangand, tranti usa mare de mahon ca un gest total de finalitate mascata intr-o singura mana. machiajul rebel ii pleca intr-o aventura tumultoasa pe obrajii spasmatici iar rujul rosu se cocota in varful nasului ei febril.plangea…inghesuit,interior,agonizant…plangea injurandu-se singura in mintea ei hormonala.isi blestema sufletul si mintea idioata ca intr-un basm nordic despre pizde desuete.

se arunca fara cuvinte pe canapeaua alba din livingul si mai alb al apartamentului ce dadea spre marea cea mare. o sticla rebela de vin rosu azuriu o astepta linistita si plina mai mult de jumatate.o folosi…pentru a-si opri lacrimile tembele ale nervilor sclerozati. isi aprinse o tigara din pachetul subtire intr-u incercarea sa temerara de a-l ucide treptat pe micul idiot ce salasluia undeva in adancul stomacului ei minion.

el o privea intrebator de pe fotoliul baroc din mijlocul pleiadei de desene si ciorne aruncate pe podeaua neagra. nelipsitul pahar de alcool statea linistit undeva pe o ciorna imbibata de rosu pazindu-i simturile tumefiate de intrebarile fara raspuns pe care le ucisese cu o noapte inainte. 4 pachete de tigari curvistice stateau aruncate pe aceeasi podea pe care idei conceptuale despre viata ratata a unui suflet cainesc isi duceau ultimele ore de viata larvistica.

o secunda de liniste pasi fara zgomot in incaperea aerisita si se aseza in genunchi intre ei doi. doar zgomotul infam al hartiei de tigara arsa deranja aerul tacut al serii ploioase.

”sa te mai intreb ce s-a intamplat?…sau sa presupun ca V e de vina pentru lacrimile sarate curgand pe obrajii batuti de soarele de la Crazy beach?”…spuse el aprinzandu-si o tigara frematata si bajbaind batraneste dupa paharul de vodka lime postat pe podeaua neagra…

ea nu raspunse. doar isi duse mana stanga la fruntea innegrita si ofta prelung ca intr-un poem visceral despre tragedii si neimpliniri imparatesti.

G zambi dand din cap dezaprobator catre discutia inexistenta dintre ei. ea tresari. incerca a-si sterge lacrimile prostesti de pe fata copilaroasa si stinse tigara in scrumiera alba de pe masuta.

”iarta-ma G…iarta-ma ca am dat buzna asa peste tine…dar…doar tu poti intelege cacaturile prin care trec…”

”din pacate da O…inteleg…”

”vreau sa alerg…pe o plaja pustie G…pana cad jos epuizata de toata energia asta negativa ce imi joaca prin vene…vreau sa injur G…in gura mare…pe mine vreau sa ma injur…ca sunt proasta…vreau sa ma bat G…sa ma pedepsesc…vreau” si incepu sa planga necontrolat ca un plod tiganesc in mijlocul dansurilor haotice…

”hei…hei…opreste-te…nu merita…nu lacrimile tale…” o consola G aplecandu-se in fata ei si luandu-i capul la pieptul sau.

”nu ma mai suport G…nu ma mai suport…cat de proasta sunt, cat de naiva…crezand ca mai exista o sansa…cat de mica…”

”opreste-te…calmeaza-te si povesteste-mi. iti pun un pahar de vin si tu de abtii sa cedezi impulsurilor tale feminine, ok?. imi povestesti totul O…poate te va ajuta…”

ii zambi strengareste si ii turna un pahar de chianti inmanandu-l cu delicatete si grija prieteneasca.

il intrista starea ei. stia povestea si incantat nu era. era ca si cum povestea ei se reflecta idiotesc intr-o oglinda a timpului lovind in el. traiau aceeasi poveste insa in lumi paralele cu sentimente confuze.

isi retrase lacrimile pure si lua paharul rosu dandu-l peste cap dintr-o singura miscare feminista.

”…nu ma mai inteleg G…de ce sunt atat de credula considerand orice gest al sau o chemare catre mine?…de ce?”

”ce sa intamplat O?”

”m-a sunat azi…pe la 2. m-a intrebat daca vreau sa trec pe la el…era acasa…zicea ca nu are chef de biroul frustrant asa ca venise sa isi faca de mancare. vroia sa iasa sa ia o sticla de vin si m-a intrebat de care prefer. uite vezi…faptul ca uitase ce vin beau trebuiea sa imi dea de gandit…dar nu a facut-o…proasta…ce proasta sunt!”

”hei…[zambi parinteste catre buzele tremurande stergand rimelul coborat catre ele]…continua O…”

”si m-am dus…nu am mai gandit sau judecat nici o clipa…mi-am tras hainele astea pe mine si am fugit la masina.inima imi juca cu putere…dansa in fata prospectului de a il vedea…de a il privi in ochii albastrii, de a-i auzi vocea…de a-i zambi…

trecusera 3 saptamani G de cand nu il mai vazusem…de cand nu imi mai testasem sufletul in fata sa…de cand nu ii mai auzisem glasul si de cand ochii sai nu imi mai miscasera fiecare celula de sange din corp…”

G o asculta cu seninatate zambind ca un parinte supus. o intelegea…

”in zece minute parcam in fata casei sale.uitasem privelistea asa ca pentru o secunda am simtit furnicaturi pe spatele bronzat.mi-am tras sufletul si am intrat prin holul mare in bucataria de unde venea vocea sa…vorbea la telefon…ceva legat de servici presupun. nu am dat prea mare atentie privind in alta parte…desfacuse sticla de vin rosu iar spaghetele milanese asteptau aburinde in bolul transparent. ma privea fix zambind in timp ce raspundea intrebarilor aeriene.

un sentiment placut mi-a patrus adanc pe sira spinarii urcand catre inima si creier…i-am zambit si eu. mare greseala…”

G dadu din cap intrebator nedorind sa o intrerupa dar curios sa afle motivul acestei greseli pomenita de buzele plangande.

”pentru ca deodata am devenit cea mai buna prietena a sa…cea pe umarul careia se poate confesa si careia ii poate plange toate problemele sale amoroase. mi-a turnat un pahar de vin si a inceput sa imi povesteasca motivul tristetii sale…G…cea de care era indragostit pana peste cap si pe care o dorea cu tot sufletul sau parsiv.

din momentul acela totul sa blocat in jurul meu ca intr-un film prost despre un viitor si mai prost…fiecare cuvant al sau iesea lovindu-se de un perete imaginar in drumul sau catre urechile mele. cateva minute a tinut starea asta de zbor trist intr-o alta lume…pana cand l-am vazut zambind. atunci am auzit ce a spus…ca se bucura ca are cui sa ii impartaseasca problemele astea…ca era sigur ca poate conta pe mine la orice ora…si pentru orice problema…

nu am mai putut suporta G…am daramat paharul de vin nedorind sa imi vada lacrimile cu se chinuiau sa iasa de sub ochii verzi.mi-am luat geanta fara sa zic nimic si am plecat…si pe drum…pe drum mi-am dat seama ca trebuie sa vorbesc cu cineva…si de acolo pana a ajunge aici a fost doar un pas”

G trase adanc din tigara rece din mana sa strangand din dintii cariati. povestea asta…conceptul…totul semana atat de mult…’tipic pentru doua suflete copilaresti’ isi spuse trist in sinea sa. o durere trecuta ii reveni pregnant in stomacul burdusit cu alcool si fum fin. ofta canonic…

”inteleg O…prea bine chiar…sufletele astea idioate sunt de vina…nu pot face diferenta intre ceva ce merita pomenit in interiorul lor si ceva trecator…idiotesc. se ancoreaza intr-o dorinta stupida pentru cineva sau ceva al carui nume este scris pe alta pagina a sortii. e povestea noastra, asta O…o poveste fara povestitor si fara ascultatori…o poveste interioara de intensitate sporita pentru mintile noastre prostituate…o poveste inexistenta pentru ceilalti…pentru cei maturizati sufleteste…pentru cei ce pot face diferenta intre ceva si nimic. e doar o poveste trista fara deznodamant si fara actori…doar o nazuinta uitata in adancul nostru O…”

”dar nu mai plange O…[spuse turnandu-si alt pahar de vodka peste lime-ul deja existent]…nu merita…si da, stiu ca e usor de spus dar greu de pus in practica…si poate ca nu sunt cel mai indicat rostitor al acestor cuvinte…dar altfel ar fi trebuit sa tac si sa nu zic nimic…deoarece nimic din ce ni se spune are vreo importanta pentru cacatul ala mic si alb ce tipa ca descreieratul de undeva din varful stomacului.”

ea il privi pentru o secunda infima in ecuatia de amploare al unui univers injust. dadu din cap aprobator pe jumate pentru cuvintele auzite. stia ca dreptate aveau dar la fel ca si el…nu cuvintele erau cheia salvarii sufletelor lor tampite…

”crede-ma O…as da la schimb oricand sufletul asta latinizat ce traieste bacterial in mine…l-as da bucuros acum, impreuna cu sentimentul asta de ‘incomplition’ ce si-a gasit un loc atat de comod in mintea mea. l-as vinde platind pentru a-mi fi luat…as da ani din viata pentru a disparea.”

” dar asta ar insemna egoism G…pentru ca altcineva ar trebui sa primeasca durerea cu bratele deschise…”

”poate ca da…poate ca nu…poate ca ar sti mai bine decat noi sa se joace cu inumanul asta mic. sau poate ca nu ar trebui sa imi pese O si din nou sa devin acel om ce se punea pe el pe primul plan…poate…”

O zambi.

”poate asa ar trebui sa gandesc si eu G…sa fiu eu prima care conteaza si nu ce vrea sufletul asta drogat…”

”O…incoerent,poate fara sa vrea sau poate intentionat…cel dupa care tanjesti se joaca cu tine…poate e un joc…sau poate chiar te considera confidenta sa…amica sa…neluand in calcul sau poate nestiind sentimentele rahitice ce traiesc in tine si care ies la suprafata de fiecare daca cand ii vezi ochii sau ii auzi vocea. si din pacate O…exista doar o singura cale de a iesi din jocul asta al sortii…”

the story of half of a dream…

morgensen — Mon, 18 Jul 2011 11:46:57 +0000

”I missed you at the weading!” the green eyed brunette said smilling with perversity.

he sat with his back at her still amazed of her presence there and drinking without a brake from the shiny big glass. he hated drinking but in a strange way, that felt to be his only friend in this days of shitty attitude and sleepless nights.

”missed me?…” he said squizing a forced and annoyed smile through the two broken lips he had.he looked at the glass in his hand and for a second immagined it hitting her face…violent idea he thought…”i’m not that man!”

”what the fuck are you doing here, R?”

”I…I wanted to see how you were doing…I was in town and…”

”and why the fuck would you care how am I doing?”

”because…because dispite everything…dispite your hatered towords me you are still very dear to me,G!…” she wanted to say something else to continue the phrase but let her he did not.he laughed in the way in wich crazy people do…with vengeance…with hattered…

”well R…that’s strange…fucking strange! life always let me down…dissapointed me. I can understand why as I am no Saint. I’ve done a lot of bad shits in my life and maybe this is the faith’s way of punishing me…maybe.who the fuck understands?!…”

he lighted a smoke. a new one.inhalled with passion…with the passion he discovered he had inside of him.

”and maybe I am selfish and egocentered saying that it did…but it truly did…truly dissapointed me with every fucking occasion it had. strange is the game of faith…it has a special way of fucking with our souls…doesn’t it?”

she said nothing. she didn’t understand for now what he meant…what he wanted to say with all those words coming out of his drink infested hart…

”I remember the first time…the first time when faith played with me…first time I felt the strange feeling of dissapointment inside my fucking white prickish soul…

It was my birthday…my seventh birthday. My mother baked me the most beautifull cake I ever saw…chocolate and cherry, I remember. One day before I used to stare at it in the fridge and counted the little white candles sticked in it…I thought that nothing could be better…nothing could be more beautifull…my family and my friends together…happy.

and that day came…the ninth. I woke up at six in the morning…couldn’t sleep anymore.my father was preparing to go to work and I ran to him telling him that at five a clock my friends will come…smilling…I was happy. he said he will come at four…said that he wouldn’t miss that for anything in the world…my first real birthday…my first blow in the candles…

I smilled and went back to bed…happy as never before…because you see, every boy in my neighbarhood was talking about their fathers…told stories about them and saw them as heroes no mather how they were in real lives. and that was the chance for me to bragg with mine…

and five a clock came on that ninth of october…five a clock came along with all my friends…but my father didn’t. and I waitted and I waitted…hour after hour. and I blew those candles…and I aet that cake…without him there.and I could see the anger and the saddnes on the face of my mother…but I tried to be strong and appear happy…for her and in front of all my little friends…

he finally came around 10 a clock…drunk like shit. he said that he was caught up…something about the anniversary of a collegue i belive.you see…he preffered to go to his collegue anniversary instead of my own! that night I couldn’t sleep…I didn’t cry but a feeling of dissapointment crawled inside my stomach like an ancient seven headed snake…and the first bloom of hatered against that person came to life…against my father…”

”I remember when you first said those words toword my eyes…’you are dear to me’…remember? being young and stupid I really thought that it was something special coming out of such a battered soul like yours…for a unknown reason, in that moment, it meant for me more than 11000 ‘i love you’ scremed from a thousand chests.

remember R? that night in may on the bench in the park…when I drawed you that car as you cried scared that I will not come to you for the second time. and I calmed you down saying that drawing was our first contract…first bond…and that everytime I would come I will bring a new one…remember?.then you said it! and I smiled thinking of good things…stupid me!

because you see R, it took me some time to realize what those words meant.two months ago it all came crystal clear in my head…I heard those words again…words that from anybody else would of meant something…but coming from her it meant dissapointment for my forsaken soul exactly like it meant coming from your mouth years ago…I just didn’t realize that then…

because I am to proud R…and you know that…to proud and to selfish to be happy with half of the measure…and this is what those words mean for me…only half!”

”so now, you come here with all of my drawings in your hand trying to dissapoint me again…well, you cannot R…somebody else beat you to it!. the only difference is that she doesn’t want to do that, didn’t want to continue the long streak of fucking of my soul routine…no, that’s only my problem…my fucking problem…but you R…you fucking did!…”